Continui cu propunerea unei traduceri unitare a psalmului 142, precum și analiza acesteia. Acest psalm este al doilea cel mai folosit în cult, după psalmul 50. Îl întâlnim la Utrenie, în acatiste, paraclise, etc. Începând cu Biblia Gala Galaction din 1936 a fost tradus și după textul masoretic, astfel încât sensul unor fragmente se îndepărtează de cel al textului grecesc. Urmărim, astfel, recuperarea traducerilor după Septuaginta.
M-am orientat în principal după Psaltirea diortorisită de Părintele Rafail Noica, care la rândul său a folosit cu precădere Bibliile de la 1688 și 1914, dar am adaptat traducerea unor fragmente și după alte surse, acolo unde se impunea.
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul[1] Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta.
Și să nu intri la judecată cu robul Tău, că nu se va îndreptăți[2] înaintea Ta tot cel viu.
Că a prigonit vrăjmașul sufletul meu, smerit-a[3] la pământ viața mea, așezatu-m-a întru întuneric ca pe morții veacului[4].
Și s-a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine s-a tulburat inima mea.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ție[5].
Degrab auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul meu. Să nu-Ți întorci fața Ta de la mine, că mă voi asemăna celor ce se pogoară în groapă[6].
Auzită fă mie[7] dimineața mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Cunoscută fă mie[8], Doamne, calea în care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scoate-mă de la vrăjmașii mei; Doamne, la Tine am scăpat.
Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povățui[9] la pământul cel drept.
Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via[10], întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu.
Și întru mila [11]Ta vei sfârși[12] pe vrăjmașii mei, și vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
[1] ἀληθείᾳ – adevăr. Începând cu Biblia 1936, toate edițiile sinodale, ce traduc acest psalm și pe baza textului masoretic (TM), folosesc în acest loc cuvântul „credincioșie”, traducerea ebraicului בֶּאֱמֻנָתְךָ֥. În noile cărți de rugăciuni ale Patriarhiei Române s-a revenit la cuvântul „adevăr”, chiar dacă psalmul a rămas tradus și după TM.
[2] Δικαιωθήσεται, din δικαιοω: aceeași mențiune ca la Psalmul 50.
[3] ἐταπείνωσεν – a smeri, din ταπεινοω – smerit, umil.
[4] νεκροὺς αἰῶνος – sau „morții cei din veac”. „Morții veacului” păstrează cazul genitiv al cuvântului αἰῶνος din originalul grecesc.
[5] Sintaxă puțin complicată în limba română, dar care redă topica din originalul grecesc: ἡ ψυχή μου ὡς γῆ ἄνυδρός σοι (Ție). Sensul este „sufletul meu către Tine/este îndreptat spre Tine/însetat de Tine ca un pământ fără de apă”.
[6] Propunere personală, care încearcă să redea ideea și topica din textul grecesc. În original fragmentul este: μὴ ἀποστρέψῃς τὸ πρόσωπόν σου ἀπ᾿ ἐμοῦ, καὶ ὁμοιωθήσομαι τοῖς καταβαίνουσιν εἰς λάκκον, care s-ar traduce „ Să nu-Ți întorci fața Ta de la mine, și mă voi asemăna celor ce se pogoară în groapă”, așa cum apare în Bibliile 1688, 1914 și în Psaltirea Rafail Noica. Ideea este cea pe care o găsim în traducerile mai noi, de fapt, o parafrază: „ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă”. Conjuncția καὶ se traduce de obicei prin „și”, dar dacă am traduce așa s-ar putea înțelege contrariul: dacă nu-Ți întorci fața Ta, mă voi asemăna celor ce se pogoară în groapă. Propun în acest context traducerea conjucției καὶ prin conjuncția „că”, sensul fiind: „Să nu-Ți întorci fața Ta de la mine, că [altfel] mă voi asemăna celor ce se pogoară în groapă”. În felul acesta nu se mai recurge la parafrază și redobândim sensul textului original.
[7] ἀκουστὸν ποίησόν μοι – sau „Fă să aud”, în traducerile mai noi. Traducerea mai veche „auzită fă mie” păstrează topica originalului grecesc, nu schimbă părțile de vorbire și este mai poetică.
[8] γνώρισόν (cunoscută fă) μοι (mie). γνώρισόν, din γνωριζω – a face cunoscut, a arăta, a învăța, a descoperi. Vezi și γνῶσῐς (gnosis) – cunoaștere. Toate edițiile traduc prin „arată-mi”, cu excepția Psaltirii Chilia Buna Vestire care are „cunoscută fă mie”.
[9] În sensul de „a călăuzi”.
[10] ζήσεις, din ζαω – a via, a da viață, a avea viață.
[11] ἐλέει, din ελεος – milă. Ediția sinodală are „bunătate”, din ebraicul וּֽבְחַסְדְּךָ֮, care se poate traduce prin „bunătate”, dar și prin „milă”.
[12] ἐξολεθρεύσεις, din εξολοθρευω – a extermina, a nimici, a stârpi. Sinonimul „a sfârși” păstrează un duh mai duhovnicesc și mai poetic.
Scrieri de Bine 